În comuna Măgura există două cămine culturale, în satele Măgura şi Sohodol. Căminul cultural din satul Măgura adăposteşte biblioteca comunală care are un fond de carte compus din cca 12000 volume.
Se propune renovarea Căminului cultural Măgura pentru amenajare punct muzeal – colecţia publică – valoare totală proiect 378.753 lei. Studiu de fezabilitate a fost întocmit în anul 2009.
În comună există un ansamblu de dansuri şi cântece populare denumit ”Sărăţelul – Măgurelul”, compus din 70 persoane.
În martie 2007 a luat fiinţă Ansamblul folcloric ”Sărăţelul” în care copii cu vârste cuprinse între 7 şi 16 ani au învăţat să preţuiască zestrea moştenită de la înaintaşi. Asociaţia a intrat în circuitul evenimentelor de natură folclorică. Apoi Asociaţia a intrat în parteneriat cu şcoala generală din localitatea Măgura iar din 2011 asociaţia are şi o secţiune de seniori.
Asociaţia culturală ”Sărăţelul – Măgurelul” a obţinut locul întâi la Festivalul internaţional de folclor pentru copii şi tineret desfăşurat la Mangalia şi locul 3 la Festivalul Internaţional de folclor Pieleşti – Dolj în 2010.
În comuna Măgura există patru biserici ortodoxe:
– în satul Dealu Mare “Sfântul Neculai”, monument, are cimitir, nu are capelă nouă
– în satul Măgura “Sfântul Ioan Evanghelistul”, biserică în construcţie, are cimitir şi o capelă foarte veche.
– în satul Sohodol “Sfinţii Mihail şi Gabriel” , are cimitir, are sală de mese, fără capelă.
– în satul Crihan “Sfântul Ilie”, are cimitir, fără capelă., este din lemn dar intr-o stare deteriorată
Reprezentative sunt construcţiile civile şi religioase, trecute în lista monumentelor istorice care au îndeplinit criteriile de clasare
– Biserica SFÂNTUL NICOLAE din satul Măgura, construită în anul 1786, cod de clasificare BC-II-m-B-00853
– Conacul Rosetti-Brăescu, azi fundaţia Casa Copilului, Măgura, 1904, cod de clasificare BC-II-m-B-00854
– Şcoala Emil Brăescu, satul Măgura, 1908-1910, cod de clasificare BC-II-m-B-00855
Biserica SFÂNTUL NICOLAE din satul Măgura
Făcea parte în anul 1936 din parohia Călugăra, comuna Călugăra Mare, cu satul Călugăra şi cătunele Cuşbic, Ţigănimea şi Osebiţi. După ce comuna s-a numit Măgura, parohia a luat aceeaşi denumire.
În anul 1777 se termina de construit acest sfânt lăcaş, ctitori fiind Anastasia Racoviţă şi nepoata sa Maria Rosetti. O inscripţie turnată în bronz pe clopotul bisericii din Măgura, în slove chirilice, are următorul conţinut “Acest clopot sau făcut de dumnai Kokona Nastasiea Racoviţă visterniceasa de la Kălugăra Konstantin Moruzi Voevod let 7285 – 1778”. Încă din anul 1936 biserica era monument istoric, calitate pe care o deţine şi în prezent.
De-a lungul timpului, monumentul a fost reparat în repetate rânduri. Astfel, în anul 1868 a fost reparat de către D. Cracti şi enoriaşi. Douăzeci de ani mai târziu, boierul Emil Brăescu îi face reparaţii cu cheltuiala sa, pentru ca în anul 1902, ajutat de către preotul G. Comănescu, să o repare din nou. În anul 1936 parohia deţinea o suprafaţă de 12 ha în folosul clerului şi 2 ha care cuprindeau curtea bisericii şi cele două cimitire.
Biserica de zid de la Măgura se înscrie în tipul moldovenesc, având planul treflat, absidele laterale pe trei laturi, absida altarului pe cinci laturi, pridvor rectangular cu turn-clopotniţă deasupra.
Ca elemente decorative la exterior se disting ocniţele în formă de romburi într-un registru discontinuu, în care sunt pictate icoane. Turnul-clopotniţă în secţiune pătrată, cu muchiile teşite, este prevăzut cu patru ferestre orientate spre cele patru direcţii astrale. Acoperişul acestuia, cu învelitoare din tablă, se termină în formă de bulb.
Deasupra intrării în sfântul locaş se află pictată într-o nişă icoana hramului, reprezentându-l pe sfântul Nicolae. Pictura paretală din interior este relativ nouă, spre deosebire de cea de pe catapeteasmă, de pe uşile împărăteşti şi cele diaconeşti care au o vechime mai mare.
CONACUL ROSETTI- BRĂESCU
La începutul secolului al XX-lea, Emil Brăescu împreună cu soţia sa Elena Brăescu, au construit pe moşia lor de la Măgura acest conac. El poartă numele Rosetti-Brăescu în amintirea boierilor Rosetti care au avut posesiuni în zonă şi a familiei de boieri Brăescu, proprietarii moşiei în prima jumătate a secolului al XX-lea.
Deşi ne aflăm la începutul secolului al XX-lea, moda construirii de case şi curţi boiereşti în târguri şi pe moşiile de la ţară era în mare vogă. Cu toate că stăpânirea turcească mai era doar o amintire, conacul a păstrat în continuare funcţia de reşedinţă boierească cu atribuţiuni administrative şi reprezentative pentru o moşie sau pentru o proprietate.
Principalele construcţii ale curţii boiereşti de la Măgura erau strâns legate de activităţile economice cu caracter agricol: locuinţa pentru lucrători, grajdul de animale, magazia de cereale, crama, baia, clădirea pentru afumătoare, clădirea de locuit.
Conacul, fiind principala clădire, era amplasat în interiorul unei incinte rectangulare din zid de piatră. Celelalte construcţii erau amplasate la o anumită distanţă în jurul conacului, constituind locul principalelor activităţi diurne.
Faţada principală a conacului, de formă dreptunghiulară în plan este dominată de înaintarea unui spaţiu central ce avea rol de vestibul, unde se afla şi intrarea principală. Acoperişul este în două table, cu fronton dreptunghiular, având în mijloc un “ochi de bou”. Părţile laterale ale frontonului sunt susţinute de câte două perechi de coloane angajate .Acestea sunt elemente de arhitectură şi decor neoclasice, caracteristice veacului al XX-lea.
Colţurile conacului, în zidărie aparentă tencuită, sunt realizate în formă de L.
Anul 1949 a adus un val de schimbări în ceea ce priveşte proprietăţile moşiereşti. Comisia judeţeană Bacău trece la exproprierea fostei moşii Radu Brăescu, care este predată către Direcţia Judeţeană a Gospodăriilor Agricole de Stat Bacău. Această unitate agricolă a preluat terenul arabil (32,02 ha), pădurea (10 ha), livada (2 ha), via (3 ha) şi teren neproductiv (2 ha). Au fost inventariate şi trecute în proprietatea statului cele nouă clădiri şi construcţii anexe, inventarul viu (animale), unelte agricole, mijloace de transport. După această expropriere silită, foştii proprietari ai moşiei şi conacului din Călugăra Mare au emigrat în Canada.
Până în anul 1990, în clădirea principală şi în câteva construcţii anexe, împreună cu curtea, a funcţionat Casa Agronomului Bacău.
În anul 2000, nepoţii lui Radu Brăescu au cerut în instanţă refacerea dreptului lor de proprietate asupra vechiului conac şi a suprafeţei de teren aferente din jur însă această acţiune de retrocedare a fost respinsă. Ulterior, conducerea Direcţiei Generale a Agriculturii şi Industriei Alimentare Bacău a decis că i se va retroceda moştenitorului legal cea mai mare parte a conacului Brăescu.
